Te rog, nu pleca, Nu acum, e târziu. Când întreb „Mă iubeşti”? Îmi răspunzi „Nu mai ştiu”. Am o mie de motive să nu iert, Dar inima îmi spune să încerc, Să te rog să nu pleci, Poate nu-i prea târziu! Am plecat deja! Găseşte-mă, mă îmbrac ca Waldo, Degeaba cauţi la mine, Ce vrei tu găseşti la altu’. Final trist, Cade cortina, Fifty-fifty vina, Acelaşi nebun Luceafăr cu o altă Cătălina. Unul e zi altul e noapte, Când eu sunt Soare tu eşti Luna, Tu ca marea fără valuri, eu ca furtuna. Opusele se atrag, Se iubesc, se ceartă şi se despart, Devin personaje de filme, cărţi sau strofe de rap, Cu ce folos, de fapt? Te rog, nu pleca, Nu acum, e târziu. Când întreb „Mă iubeşti”? Îmi răspunzi „Nu mai ştiu”. Am o mie de motive să nu iert, Dar inima îmi spune să încerc, Să te rog să nu pleci, Poate nu-i prea târziu! Îmi pare rău, Noi doi din nou Îmi pare greu. Tu n-ai fi tu, Eu n-aş fi eu, Nasol traseu. Nu mai ştim dansul, Coregrafia, am uitat timpii, Ca Ike şi ca Tina sau ca Bobby şi Whitney. Oare, cum ar fi fost dacă eram simpli? Oare, ne-am fi iubit sau ne-am fi oprit din timp? Mai bine Uită de mine, uită de noi, uită detalii, Orice ai spune n-am să mă mai întorc acasă ca Smiley! Te rog, nu pleca, Nu acum, e târziu. Când întreb „Mă iubeşti”? Îmi răspunzi „Nu mai ştiu”. Am o mie de motive să nu iert, Dar inima îmi spune să încerc, Să te rog să nu pleci, Poate nu-i prea târziu! L-ar căuta dacă ar şti pe unde, Ar vrea să fie aici să o asculte, Dar când iubirea a decis să-i uite, Motivele nu au cum să-i ajute. L-ar căuta dacă ar şti pe unde, Ar vrea să fie aici să o asculte, Dar când iubirea a decis să-i uite, Motivele nu au cum să-i ajute. Te rog, nu pleca, Nu acum, e târziu. Când întreb „Mă iubeşti”? Îmi răspunzi „Nu mai ştiu”. Am o mie de motive să nu iert, Dar inima îmi spune să încerc, Să te rog să nu pleci, Poate nu-i prea târziu!